Instrumente optice

 Instrumente optice

Luneta este un instrument optic alcătuit din mai multe lentile folosit la observarea obiectelor în depărtate.
Ca orice instrument optic în care privim direct, luneta deviază razele de lumină paralele care sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului. 

Cu cât această schimbare de direcție (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, în același raport crește imaginea obiectului vizat în lunetă, și cu cât densitatea razelor de lumină ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă.

Luneta astronomica este un aparat optic, care are rolul de a mări unghiul sub care se vede un obiect îndepărtat, astfel încât să se distingă mai multe detalii ale acestuia.
Este un sistem optic afocal (telescopic), având distanța focală infinită.

Luneta este compusă din două elemente optice convergente centrate: obiectivul și ocularul, astfel montate încât focarul imagine al obiectivului (F') să coincidă cu focarul obiect (-F) al ocularului.
Pentru determinarea grosismentului lunetelor se folosește un simplu aparat optic diametrul.
 
Binoclul este un instrument optic folosit pentru observarea obiectelor aflate la mare depărtare cu ajutorul unor mici lunete terestre. 

Are rol asemănător telescopului dar față de acesta binoclul provoacă efectul de stereoscopie ceea ce face observarea mai lesne a reliefului imaginilor și o apreciere mai bună a distanței.

Telescopul  este un instrument care colectează lumina de la un obiect îndepărtat, se concentrează într-un punct (numit focar), și produce o imagine mărită. 

Deși se indică cu termenul "telescop", de obicei, telescopul optic, care operează în frecvențele luminii vizibile, există, de asemenea, telescoape sensibile la alte frecvențe ale spectrului electromagnetic. 

După principiul de funcționare există două tipuri principale de telescoape optice: reflector și refractor. În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă ocular, așezata de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se folosește refracția în lentile.

Microscop electronic

Un microscop electronic este un tip de microscop care folosește electroni pentru a ilumina specimenul și a crea o imagine mărită a acestuia. Microscoapele electronice au rezoluție superioară microscoapelor cu lumină, și pot mări de mult mai multe ori imaginea. Unele microscoape electronice ajung să mărească de 2 milioane de ori, pe când cele mai bune microscoape cu lumină măresc de 2 000 de ori.

Primul microscop electronic a fost construit în 1931 de către inginerii germani Ernst Ruska și Max Knoll. Acesta era bazat pe ideile și descoperirile fizicianului francez Louis de Broglie. Deși primitiv și nepotrivit utilizărilor practice, instrumentul era capabil să mărească obiectele de patru sute de ori.

Periscopul 

Periscopul este un instrument optic alcătuit din lentile, oglinzi, și/sau prisme cu ajutorul căruia se pot efectua observații între două nivele diferite ca înălțime(tranșnee, dintr-un submarin etc).

Periscopul a fost inventat de Jean Rey în anul 1891.

În domeniul naval, periscopul este folosit de submarine pentru a da posibilitatea acestora să supravegheze situația de la suprafața apei, fără a fi văzut.
De regulă, tubul periscopului de pe submarine este telescopic și este prevăzut cu dispozitiv de ridicare sau coborâre ce permite înălțarea sa și retragerea pe timpul deplasării, rotire în plan orizontal sau de rotire pe verticală a obiectivului.
Sistemele optice ale unui periscop permit măsurători de distanțe și unghiuri, pentru stabilirea elementelor de atac cu torpile.

Submarinele moderne sunt dotate cu mai multe periscoape cu diferite funcțiuni: periscop de atac, periscop zenital (altiperiscop), periscop radar etc care sunt grupate în zona chioșcului.