Iluzii optice

Iluzii optice

I. INTRODUCERE

Iluzia este perceptia falsa a unui obiect, care, spre deosebire de halucinatie, are loc in prezenta obiectului. Totusi, perceptiile eronate sunt considerate iluzii numai daca sunt valabile pentru un numar foarte mare de indivizi. Iluziile comune tuturor indivizilor cu o stare psihofiziologica normala sunt determinate de insasi legile formarii perceptiilor. In cele ce urmeaza, ne vom apleca asupra iluziilor optice.

1. Cei care vad bine culorile, pot observa 3 culori de baza: rosu, verde si albastru . In acest fel pot vedea numarul 5 . Cei care sufera de daltonism (confunda rosul cu verde), vad in acest caz numarul 5 .

2. Poti sa-ti gasesti pata oarba, daca ridici in fata ta, cu bratele intinse, aceasta pagina . Inchide, sau acopera ochiul stang, iar cu ochiul drept uita-te la cercul verde din stanga . Apropie foaia incet spre tine, pana cand cercul rosu dispare . In acel moment ai ajuns in acel loc al retinei, de unde porneste nervul optic – pata oarba . 

3. Pentru a obtine lumina alba, e suficient sa amestecam 3 culori: rosu, verde si albastru . Acestea sunt culorile de baza . Culoarea alba este o combinatie de culori . Culorile galben, mov si purpuriu se obtin din combinatia a cate 2 culori de baza- acestea sunt culori secundare . 

III. ILUZII DE FORMA

In figura de mai jos este reprezentata iluzia Zollner : un patrat apare a fi trapezoidal din cauza fundalului pe care este suprapus. Din nou, intervine senzatia de adancime, creata de liniile oblice - latura de sus a patratului pare mai indepartata, si deci mai mare. 

Un exemplu la scara mare de iluzie de lungime a fost construit de greci acum 2500 de ani. Este vorba despre Parthenon, un templu grec faimos care pare a fi construit cu unghiuri perfect drepte. Dar aceasta este o iluzie, intrucat Parthenonul nu prezinta nici un unghi perfect drept. Pentru a compensa efectele negative ale perspectivei liniare care ar fi dus la imaginea unui templu stramb si incovoiat, arhitectii Parthenonului au construit coloanele usor catre interior. Pe langa aceasta, ei au construit baza si alte elemente orizontale, mai inalte in centru fata de margini, iar coloanele au fost "umflate" putin in jurul mijlocului.

IV. ILUZII DE MARIME

In cadrul perceptiei false a distantei, intervin nu numai greseli de interpretare a lungimii si a formei, dar si a marimii in spatiu. 

Pilonii din prima imagina sunt egali, ca si cercurile centrale din cea de-a doua. Fotografia de mai jos, denumita "camera Ames", este o fotografie neretusata. Fata din dreapta fotografiei pare uriasa in comparatie cu femeia din stanga, desi ambele au aceeasi inaltime in realitate. Iluzia rezulta din faptul ca cele doua par a fi la aceeasi distanta de aparatul de fotografiat, cand, de fapt, persoana "mai mica" este mult mai indepartata decat persoana "mai mare". Camera in sine este astfel construita incat induce ochiul in eroare in privinta distantelor. Coltul din stanga este mult mai indepartat de ochi decat coltul din dreapta. 

O iluzie care a framantat oamenii de stiinta si ganditorii pe parcursul multor secole este iluzia Lunii. 

Ea consta in cresterea aparenta a dimensiunilor Lunii aproape de orizont de 2,5-3,5 ori mai mult fata de cand se afla in inaltul cerului. Ptolemeu a formulat printre primii o teorie spre explicarea acestei iluzii; el considera ca Luna pare mai mare din cauza unor efecte atmosferice, dar, ulterior s-a dovedit ca Ptolemeu se inselase. Explicatiile moderne afirma ca oamenii percep gresit distanta pana la Luna, desi aceasta ramane constanta. O alta explicatie ar fi ca oamenii apreciaza marimea Lunii de la orizont in comparatie cu alte elemente din campul vizual, precum copaci, dealuri sau cladiri. 

V. ILUZII DE CONTUR

In ilustratiile alaturate, apare o asa numita iluzie de contur. Ochiul uman percepe, in figura din stanga, un triunghi alb determinat de cele trei cerculete si de triunghiul intrerupt. Dar, daca figura este privita cu atentie, se observa ca fiecare latura a triunghiului alb este spatiu gol. Similar, in figura din dreapta, este perceputa o linie ondulata, desi aceasta nu exista in realitate. Explicatia acestor iluzii ar fi ca triunghiul alb si linia ondulata reprezinta cea mai simpla interpretare a figurilor.Conform psihologiei intemeiate de Gestalt, ochiul uman tinde sa vada un intreg organizat, mai degraba decat multe parti individuale. Alta explicatie vine din cercetari asupra vederii si a creierului. 

VI. FIGURI IMPOSIBILE

O alta forma de iluzie optica survine la perceperea unui obiect care, desi pare rational, este imposibil de construit. Cele doua figuri de mai jos nu pot exista in realitate.

Explicatia acestei iluzii se bazeaza pe faptul ca ochiul uman nu percepe un obiect in intregime, ci numai pe bucati. De aceea, daca priviti un capat al tridentului, obiectul in sine pare rational, ceea ce este valabil si pentru celalalt capat. Imposibilitatea construirii obiectului survine numai atunci cand incercati sa uniti cele doua capete.

VII. ILUZII DE MISCARE

Filmul este o bine cunoscuta iluzie vizuala. Pe ecran nu se produce nici un fel de miscare, iluzia muscarii fiind produsa de derularea foarte rapida a unor cadre, la o rata de 24 de cadre pe secunda. Fiecare cadru se diferentiaza putin de precedentul. Similar, in cazul televizorului, cadrele se succed cu o rata de 30 pe secunda (sau 25). Din insiruirea aceasta rapida de cadre, ochiul uman percepe o miscare continua si fluida, fenomen cunoscut sub numele de miscare stroboscopica. Explicatia acestei iluzii se gaseste in mecanismul vazului : ochiul uman retine, timp de aproape o zecime de secunda, o imagine, dupa ce aceasta dispare, si leaga aceasta imagine de cea urmatoare. Rata derularii cadrelor trebuie insa sa fie precisa pentru crearea iluziei de miscare fluida - daca rata este prea mica, se percepe o licarire, iar daca rata este prea mare, imaginea devine neclara. In unele conditii, oamenii percep miscarea de la un punct la altul chiar daca nu observa concret miscarea pe traseul dintre cele doua puncte. 

VIII. ILUZII LEGATE DE REPAUS SI MISCARE

Este desigur binecunoscuta iluzia care apare cand, prin geamul unui vagon care sta pe loc, priviti cum se pune in miscare un tren vecin. Pentru o clipa vi se pare ca trenul in care va aflati porneste incet din statie. Daca privim un timp oarecare norii care se misca deasupra unui turn inalt, avem impresia ca norii stau pe loc, iar turnul se misca. Tot astfel se poate vedea cum Luna goneste deasupra maselor de nori imobile. La trecerea peste un parau cu un podet ingust, ameteala apare cu siguranta daca privirea este indreptata catre apa care curge; aceasta deoarece conceptiile despre repaus si miscare sunt perturbate din cauza faptului ca o parte neobisnuit de mare a campului vizual se afla in miscare. 

Cercetarile psihologice mai profunde au aratat ca omul inclina sa considere ca mobile acele obiecte, care, din propria experienta, sunt in mod obisnuit elemente mobile ale peisajului. Pe de alta parte, in aceste cazuri actioneaza si o alta lege, de natura generala : omul leaga in mod automat repausul de spatiul mai intins, de elementele care marginesc campul vizual, in timp ce miscarea este legata in mod automat de elementele care se afla in interiorul acestui cadru. Intr-o serie din cazurile enumerate mai sus, aceasta de-a doua lege se opune primei legi, deci invinge experienta zilnica si da nastere la iluzii.

Conditiile favorabile aparitiei iluziilor prezentate mai sus sunt :

a) miscarea trebuie sa dureze cel putin un minut ;

b) ea nu trebuie sa fie prea rapida ;

c) ochiul trebuie sa fie indreptat tot timpul asupra unui obiect mobil sau imobil, si anume astfel, incat imaginile care ajung la retina sa prezinte un contrast puternic si amanuntele sa fie clar conturate .

IX. ILUZII LEGATE DE DETERMINAREA POZITIEI SI DIRECTIEI

Sa presupunem ca putem deosebi in campul vizual doua grupe de obiecte. In interiorul fiecarei grupe obiectele sunt asezate fie paralel, fie perpendicular unul fata de celalalt; totodata grupele sunt inclinate una fata de cealalta. In acest caz cu siguranta o grupa va parea "predominanta" si va fi considerata etalon pentru determinarea directiilor orizontale si verticale. Daca se intampla ca un tren sa se opreasca sau sa isi incetineasca mersul la o cotitura si, datorita acestui fapt, vagonul se inclina intr-o parte, toate obiectele din peisaj par inclinate in directia opusa . Omul sesizeaza pozitia inclinata a vagonului in care se afla, dar numai pana la un anumit grad. La coborarea de pe o panta a unui munte, orizontul pare foarte ridicat. 

X. FIGURI AMBIGUE (cu dubla interpretare)

Unele desene si forme pot fi percepute in mai multe moduri. Ele se numesc figuri ambigue si nu sunt iluzii propriu-zise deoarece nu se produce nici o perceptie falsa. Figurile ambigue lasa loc la doua sau mai multe interpretari, toate corecte. Explicatia lor consta in dificultatea observarii simultane a celor doua imagini, deoarece sistemul vizual uman prefera sa ia fiecare interpretare in parte.