Instrumente optice

 Instrumente optice

Luneta este un instrument optic alcătuit din mai multe lentile folosit la observarea obiectelor în depărtate.
Ca orice instrument optic în care privim direct, luneta deviază razele de lumină paralele care sosesc de la obiect, acestea fiind focalizate pe retina ochiului observatorului.
Este un sistem optic afocal (telescopic), având distanța focală infinită.
Luneta este compusă din două elemente optice convergente centrate: obiectivul și ocularul, astfel montate încât focarul imagine al obiectivului (F') să coincidă cu focarul obiect (-F) al ocularului.
Pentru determinarea grosismentului lunetelor se folosește un simplu aparat optic diametrul.
 

• Telescop cu raze infrarosii

• Radio telescop

Cu cât această schimbare de direcție (unghi) a razelor paralele prin sistemul lenticular al lunetei este mai mare, în același raport crește imaginea obiectului vizat în lunetă, și cu cât densitatea razelor de lumină ajunse pe retină e mai mare, cu atât imaginea va fi mai luminoasă.

Luneta astronomica este un aparat optic, care are rolul de a mări unghiul sub care se vede un obiect îndepărtat, astfel încât să se distingă mai multe detalii ale acestuia.

Binoclul este un instrument optic folosit pentru observarea obiectelor aflate la mare depărtare cu ajutorul unor mici lunete terestre. 

Are rol asemănător telescopului dar față de acesta binoclul provoacă efectul de stereoscopie ceea ce face observarea mai lesne a reliefului imaginilor și o apreciere mai bună a distanței.

Telescopul  este un instrument care colectează lumina de la un obiect îndepărtat, se concentrează într-un punct (numit focar), și produce o imagine mărită. 

Deși se indică cu termenul "telescop", de obicei, telescopul optic, care operează în frecvențele luminii vizibile, există, de asemenea, telescoape sensibile la alte frecvențe ale spectrului electromagnetic. 

După principiul de funcționare există două tipuri principale de telescoape optice: reflector și refractor. În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă ocular, așezata de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se folosește refracția în lentile.

Telescopul cu raze infraroșii este un telescop sensibil la razele de lumină infraroșii. Acestea sunt raze de căldură dintr-o parte a spectrului electromagnetic care nu este perceptibilă de ochiul omenesc. Cele mai eficiente telescoape cu infraroșii sunt cele lansate pe orbită în jurul Pământului, deoarece se află în afara zonei de perturbații ale atmosferei terestre.

  Radiotelescopul este un instrument astronomic de măsură prevăzut cu antene speciale, metalice, folosit la recepționarea și la studierea undelor radiocuprinse între frecvențele de la câțiva kHz până la 3 GHz, emise de unele corpuri cerești. Cea mai mare antenă parabolică monolitică o deține radiotelescopul de la Arecibo, Puerto Rico, cu un diametru de 300 m.

Undele radio din univers (mai precis din Calea Laptelui) au fost descoperite în anul 1932 de către fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950); acest eveniment a determinat dezvoltarearadioastronomiei.

In cinstea lui a fost denumită unitatea de măsură pentru densitatea spectrală a fluxului de radiație folosită în radioastronomie ("Unitatea Jansky"):

      Deoarece pe atunci această descoperire n-a avut un ecou deosebit în lumea astronomilor, primul radiotelescop a fost construit abia în anul 1937, și anume de către inginerul american Grote Reber (1911 - 2002) din Wheaton, Illinois. În cinstea lui asteroidul 6886 a fost denumit "Grote".

     În 1956 se construiește în Germania primul radiotelescop mobil (cu un diametru al antenei de 25 m), supranumit „Stockert” (Astropeiler), lângă localitatea Eschweiler din regiunea Eifel (din 1999 obiect de muzeu).

           FOTOMENTRU

       In sensul cel mai general, un fotometru este un istrument folosit la măsurarea intensității luminoase și alte proprietăți optice ale unor soluții sau suprafețe. Aparatele sunt capabile să măsoare, de asemenea, și:

• Luminanță

• Emitanța

• Absorbția luminii

• Difuzia optică

• Reflexia luminii

• Fluorescența

• Fosforescența

• Luminescența           
•                 

                                                                    Lupa

              lupă este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile, fixate într-o montură, care, așezat în fața unui obiect, dă o imagine mărită a acestuia, permițând examinarea unor obiecte de foarte mici dimensiuni.

O lupă uzuală are o distanță focală de circa 25 cm, corespunzând unei puteri optice de 4 dioptrii. Grosismentul (mărirea aparentă a dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor instrumente optice) unei astfel de lupe este de "2×". Grosismentul unei lupe de ceasornicar sau de bijutier ajunge până la valoarea de "10×".

                                                 

Microscopul

Microscopul (grec. mikrós: mic; skopein: a observa) este uninstrument optic care mărește imaginea unui obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai răspândit tip de microscop este microscopul cu lumină artificială, descoperit prin anii 1600.În anul 1679, unul din pionerii microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat Societății Regale din Londra că numărul de "animale mici" (spermatozoare) pe care le-a detactat în lapții unui cod-150 de bilioane- erau cu mult mai mare decât numărul total de oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La două secole distanță, în secolul al XIX-lea, puterea de mărire și rezoluție a microscoapelor au crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni cromatice și sferice.

Periscopul

          Periscopul este un instrument optic alcătuit din lentile, oglinzi, și/sau prisme cu ajutorul căruia se pot efectua observații între două nivele diferite ca înălțime (tranșnee, dintr-un submarin etc).

Periscopul a fost inventat de Jean Rey în anul 1891.

În domeniul naval, periscopul este folosit de submarine pentru a da posibilitatea acestora să supravegheze situația de la suprafața apei, fără a fi văzut.

                                             

Refractometru

Refractometrul este un aparat de măsurare a indicelui de refracție. Poate fi folosit pentru determinarea compoziției unui amestec pe baza formulei Gladstone-Dale.

Sextant

Sextantul (Sextantul cu oglindă sau Sixtantul) este un instrument optic de măsurare a unghiului dintre diferiteobiecte îndepărtate.De exemplu: unghiul dintre orizont și diferite corpuri cerești. Instrumentul este folosit în mod deosebit la măsurarea înălțimii față de linia orizontului,a diferitelor stele fixe.Aceste măsurători fiind utile pentruorientare la navigația pe mare. Mai demult a slujit în astronomie,la măsurători de teren, în navigațieși în expediții.
Numele de sextant provine de la scala unghiulară de 60° (fiind 1/6 din lungimea cercului) fiind posibil de a măsura cu sextantul până la 120°.
Instrumentul mai vechi de măsură era numit octant având o scală de 45° gradată care reprezintă 1/8 din lungimeaunui cerc, unghiul maximat măsurat fiind de 90°, iar quadrantul este un instrument de măsură a unghiului efectuat de cârma vasului.

Sistemul afocal

               În optică, un sistem afocal este un sistem optic centrat, format din două lentile sau grupuri de lentile dispuse astfel ca focarul-imagine al primei lentile să coincidă cu focarul-obiect al celei de-a doua. Un fascicul incident de raze paralele cu axa sistemului rămâne paralel și la ieșirea din sistem.

Astfel de sisteme sunt telescoapele și lunetele astronomice.

Statia totala

             Stația totală este un instrument optic utilizat în măsurătorile topografice. Mai concret este o combinație între clasicul teodolit și un instrument electronic de măsurare a distanțelor. Poate include și un mic calculator care pe lângă capabilitatea de stocare poate oferii și calcule extrem de precise.

Cu stația totală principial se măsoară unghiurile verticale și orizontale, funcție de Nordul real, precum și distanțele către punctul de măsurat.